Sfintit Cu Roua Suferintii Songtext / Lyric

Cînd lumea se preschimba-ntr-o umeda-nchisoare
În care-n van speranta, biet liliac se zbate
Lovindu-se de ziduri, cu-aripi sovattoare
Si dînd mereu cu capu'-n tavanele surpate

Deodata, mînioase, prind clopote sa sara
Si catre cer urla-ngrozitoare
Lungi si nesfîrsite convoaie mortuare
Încet si fara muzici prin suflet tree mereu...
M-ati sfintit cu roua suferintii
Si mi-ati pus venin în sînge
Iar speranta-nvinsa plînge
Ca sufletul meu
Si muta-i gura-dulce a altor vremi
Cind timpul creste-n urma mea
Iar eu ma-ntunec!

E-o ora grea si mare
Aripile-mi negre în ceruri se-ntind
Astfel lume amuteste la-ntunecari solare
Astfel mare amuteste vulcane cînd s-aprind...
Cînd prin a vietii visuri ostiri de nori apar
A mortii umbra slaba cu coasa si topor
Taceti! cumtac în spaima, crestinii din poper
Cînd evul asfinteste si dumnezeii mor!

Se mistuie-n moarte si durere
Vapaia care-n mine a stralucit
Ciudata întristare ce creste ca sie marea
Pe-un tarm stincos, pustiu...

Peste flacari, peste fumuri, pe cadavre descarnate
Pe cîmpii deserte, pe altare profanate
Vino, s-asezi pe ele tronul tau de oseminte
Înalta-te în culinea fumegîndelor morminte!
Caci eu nu ma las înrobit de tine,
Crestine!