Glasul Artei Viitoare Songtext / Lyric

Straine ce bati la poarta... de unde vii si cine esti?
Strinule de lumea noastra, raspunde-ne de unde vii,
Prin care lumi traisi cosmarul nepovestitelor povesti
Si-n care stea gasisi culoarea decoloratei nebunii?

"De unde vin?... De unde pot veni, cînd ochii-mi
Plini de regrete si tristeti par 2 candele- aprinse în cripa mortilor poeti?"

Priviti... sînt gol, caci calea-mi fuse-atît de lunga
Si-n calea mea-ntîlnii pe rînd pe toti
Cîti vrura sa va vînda podoabe noi ce nu se vînd
Pe cei ce vrura sa va-ndrume spre mai bine
Spre-acel îndepartat întrezarit
În armoniile eterne dintr-un sfîrsit si-un infinit.

"De unde vin?... Eu vin din lumea creata dincolo de zare
Din lumea-n care n-a fost nimeni din voi..."

Deschideti poarta dar, veniti în jurul meu degraba
Porniti cu mine-mpreuna spre lumea-n care nu-s...
Castele cu punti si santuri feudale
Nici ruginite porti de-arama la care bat cei noi sositi
Veniti cu toti cît mai e vreme si mai puteti cînta!

Veniti, sa v-aprind înd suflet lumina stinselor faclii
Si-n versuri fantasmagoria si vraja noilor magii
Iar cînturile voastre cu care azi cersiti o pîine...
Sa le cunun cu stralucirea aurorelor de mîine...

Dar poarta a ramas închisa la glasul artei viitoare!